Undeva prin 2 septembrie, la un an distanta de 2 septembrie anul trecut. Anul trecut cand alergam prin frunze, le admiram, inspiram aerul rece-caldut, tomnatic, usor naiv si ingamfat, usor zburdalnic prin parul meu... Ciudat sa fii aici-acum intr-o anumite stare, cu anumite predispozitii caracteriale, cu expectante or dezamagiri si totodata sa fii de asemenea aici-acum cu 5 ani in urma... Un singur gand care sa te tina pe loc, sa te stagneze intr-o stare? Cum sunt acum-aici la 17 ani, cum sunt aici-acum la 20 de ani? Si sa te tot intrebi in fiecare an, aici-acum, cum vei fi peste un an si cum ai fost acum un an or chiar 10?
TIMP.
Exact!
Ce este timpul?
Timpul... Inseamna sens si atribuire... Privim un ceas care merge continuu, ore, zile, ani, vieti.. si trece.. or noi credem ca trece. Daca am opri timpul? Daca am opri acel ceas la o ora, nici subiectiv, nici obiectiv, o ora dar desigur la 30 de ani ne uitam in oglinda si suntem surprinsi, riduri! grasimi! schimbari faciale, corporale! Dar ne uitam si la ceas? Ceasul oprit... nu mai putem spune ca nu exista timp caci exista daca am imbatranit... Caci exista cand privesti retrospectiv si intalnesti doar amintiri, caci exista cand privesti prezentul in trecut.
Am intrebat intr-o zi: Domnn profesor, daca ceasul s-ar opri? Raspuns: -Il voi intoarce! Intoarcem timpul pe nenumarate cai doar pentru a tine pasul in prezent, prezentul de aici-acum, detasat de cel de aici-acum de 5 ani... Prezent... dar uneori prezentul nu se poate detasa de prezentul trecut, acelea sunt momentele in care ceasul se opreste si raman un prezent etern.
Azi mergand pe strada si zambind, aproape razand: prezentul meu etern: toamna, iarba, rau, frunze, bunici, prietena din copilarie, aerul rece, cerul franturi din aminitirea unui cer de la munte, pasarile, pasarile din aminitrea unor pasari pe care le priveam copila, masini, zgomotul drumurilor de tara, seara rece, seara rece cu multe stele si un pahar de vin, copil, copil, copil.
Aceasta este introspectia pe care Psihologia Umanista a spus ca se realizeaza doar pentru analizare, contemplare, schimbare, abordare Experientiala. Eu, spun ca pentru a trai din nou, in aceleasi grad, aceleasi senzatii fara a misca/altera/disproprortiona catusi de putin conturul imaginilor. Lucrurile care nu se schimba. Apusul, frunzele, toamna, cerul... lucrurile mele.
Si ca sa ne simtim bine, eu si batranul meu Jung vom spune astfel.. exista un singur timp, cel al devenirii!
What about you? Ce simti tu traind prezentul din prezentul trecut?
