Cand zambesti

just random,
ai mai zambit in ultima vreme?

Iris

Este dimineata. 

Te trezesti cu gandul sa faci "aia", "aia, "aia, "aia". 

Realizezi ca intre timp "aia", "aia, "aia, "aia" necesita putin suport, suport material/spiritual/social/profesional/Univers. Esti constrans sa faci anumite "sacrificii".

Acum sa vorbim despre aceste sacrificii...

Iti mai aduci aminte cumva, undeva prin liceu, perioada adolescentei, un drum, oarecare, cu totii mergeam pe vremurile acelea vorbind cu noi insine, de cele mai multe ori proiectam in gandurile noastre naive planuri/reflectii de viitor, SAU, spuneam cu o ferma putere decizionala ca:

 "Eu nu am sa fac acest lucru (??/nu o sa imi schimb orientarea sexuala, de exmplu) niciodata." 

 "Eu nu ma vad pe mine facand (??) (m.. pizza, de exmplu)."

 "Eu nu ma vad lucrand intr-un restaurant."

 "Eu nu ma vad pe mine STAND/LOCUIND singur."

 "Eu nu ma vad pe mine imbracandu-ma altfel decat ma imbrac acum."

 "Eu nu ma vad mai fericit decat sunt acum."

 "Eu nu ma voi schimba!"

Heh.. ghici ce.. anii au trecut, cativa, nu multi ce-i drept. Ei bine, macar in 2, 3, 5 ani, perioada nu neaparat considerabila ci semnificativa, te-ai observat intamplator daca "schimbarea" s-a mai realizat?

Ca sa completez intai teoretic, in perioada sus mentionata se petrece un fenomen magic... 

judecata noastra, 

discernamantul, 

capacitatea/abilitatea de a dobandi o independenta in gandire, 

cu experienta doar a cativa ani de institutionalizare (vorbim de cel mai fericit caz, te-ai intrebat cati 'copii' muncesc la varsta la care tu iti puneai semne existential-metafizice?), dupa cum spuneam, 

cu experienta a catorva dogme insusite, a catorva idoli (Bacon?)fantasmatici din carti/filme/jocuri/spot-uri media, 

cu perceptia usor conturata despre persoanele din jurul nostru, prieteni apropiati cu care bem bere si chiulim de la ore discutand pasionati de ultimul film aparut sau "tristetile vehemente Cioran'iene", familia noastra, mama pe care o iubim cand ne aduce prajituri dupa ce pleaca de la munca (in cazul in care esti baiat si deja ai dezvoltat /inevitabil/ complexul lui Oedip),

tatal care te dojeneste ca nu este frumos ca 'fata' sa te porti asemenea unui 'baiat' (in cazul in care esti fata si deja ai dezvoltat inevitabil/ complexul Electrei) 

despre proiectii, reprezentari, identificari...

Bun, lamurit intr-o maniera comprehensibila publicului, iti voi spune acum, ca tu, acela de acum cativa ani, erai putin naiv, firesc, erai tu. 

Tu cel care ti-ai ales 'inconstient' facultatea, tu cel care te-ai dus din proprie initiativa sa lucrezi pentru a-ti cumpara (?? haine/carti), pentru ca a fost si in continuare este o placere a ta, personala, placere care cu trecerea timpului ai cautat sa ti-o satisfaci singur, sa nu mai apelezi decat la propriile tale resurse (cazul fericit in care nu esti prea lenes si inca nu ai asteptari /mari/ din partea celorlalti).

Tu esti cel de mai sus si cel de mijloc, care pe alocuri te-ai contrazis.

A fost nevoie sa lucrezi intr-un restaurant, in cele din urma.. desi ti-ai spus ca nu vei lucra niciodata intr-un asemenea mediu.

A fost nevoie sa te vezi inseland sau mintind, 'scopul scuza mijloacele', prietenii...

A fost nevoie de cateva experiente inconfortabile/revelatorii ca sa te faca sa tanjesti dupa singuratate.

A fost nevoie de putina seriozitate ca sa abandonezi camasile largi si colorate sau tricourile cu mesaje, ai inteles in sfarsit ca ele sunt in mintea ta si vor dainui vreme indelungata acolo si deja tinzi sa te astepti ca ceilalti sa le stie/inteleaga si fara a le mai citi pe spatele tricoului tau, le-ai pus frumos intr-un sertar aparte.

Vreau sa subliniez o variabila intermediara: Circumstantele.

Se intampla ca pe masura ce crestem aspiratiile, proiectiile, discernamantul, judecata, perceptiile, reprezentarile, atentia, vor oscila si se vor plimba dupa circumstantele oferite de mediu, de societate intr-o egala masura:

Vei lucra pentru pasiunea sau pur si simplu supravietuirea ta (nu-i asa ca uneori ai vrea ca banii sa vina de niciunde si doar sa stai si sa iti scrii/faci proiectul linistit?)

{ la acest capitol avem mai multi aliati ca factori, poate lucrezi ca sa te perfectionezi (in cel mai fericit caz in care deja din anul 1,2 lucrezi pe domeniul tau, sanse estimativ de 20 % , in prezent), poate lucrezi ca sa iti platesti facultatea sau doar ca se devii intr-un viitor (neprecizat/neestimat) cel mai bun in ceea ce cu adevarat iti place si stii ca merita sa faci orice, (in cel mai rau caz esti putin masochist, nu ai alternative si vei fi obligat/constrans de societate de a incepe de jos cu job-uri nu tocmai agreabile, dar tu stii asta, esti smart, dar tu mai si accepti /!?/, si pe langa toate acestea, iti face si placere, placerea de a fi putin o parte responsabila/matura si numai tu stii cum te simti dupa 10 seara cand toti ies afara iar tu intrii ca si cum nici sfarsitul lumii nu te-ar afecta mai mult decat esti deja si totusi mai ai putere ca dupa ce noaptea se lasa tu sa nu iti uiti scopul si sa iti continui pasiunea linistit.. admirabil, asa-i? ) },

Iti vei pierde prietenii sau o parte din ei (distanta). Prietenii, esti deja surprins daca te gandesti acum la colegii din liceu unde sunt acum.. cu mare ingaduinta ai reusit sa pastrezi unul ori 2, ori cam atat.. de regula, facultatile, orasele, domeniile, caile, alese tind sa se separe in functie de 'mandala' (sinele ) fiecarui om.

Enfin, circumstante.

Am pastrat ceva, Convingeri!

Revin la ideea mea, schimbarile in principiu palpabile oras/cariera/familie, le-ai perceput in jurul axei tale interioare de convingeri, astfel ai reusit (sau nu?) tot ce am scris pana acum.

Ti-ai zis vreodata pana acum din anii tineretii: "Nu pot sa fac asta, pur si simplu nu pot", dar atentie, nu pentru ca erai/esti incompetent, nu stii sau nu vrei. Nu, pentru ca undeva, prin liceu, toate 'tampeniile' facute, proiectate, invatate, create de tine isi pun amprenta acum. Pe undeva, exista o mica parte din tine, care in anumite circumstante vine si te cutremura, NU! 

Se numeste "MORALA". 

Candva, ai invatat din carti, de la batrani, de la ce ai stiut tu mai bine, erai copil, invatai repede si totul ti se parea ca are o forma a carui fond poti fi, candva, ti-ai construit anumite "PRINCIPII", mai tii minte cum?

In urma experientei, si ce experienta a copiilor nu poate fi memorabila, decat cele care intr-adevar au contat.

Ca ai vazut pe cineva murind, tipand, furand, tie insuti ti s-a intamplat, ai simtit tu atunci, ca un copil.. ei.. atunci, ti-ai format anumite tipare, acum, pe viitor, o sa te mai lovesti de ele, o sa iti mai dea o palma din cand in cand si iti vor aduce aminte si de EMPATIE, si de ETICA, si de TINE!

TU, nu poti sa faci asta! 

Odata ti-ai spus ca iti vei urma cu tot ce se poate si nu se poate visul, ti-l vei indeplini, iar acum chiar si daca ai putea primi o remuneratie fie ea materiala ori spiriuala mai buna, NU, nu accepta, odata ti-ai spus ca atunci cand va fi nevoie vei pune piciorul in prag si o vei face, cumva.

Acea voce iti spune "nu, aceasta nu este calea ta, altfel as fi stiut.. tot ceea ce se poate si nu se poate sta in puterea potentialului tau, tot ceea ce nu se vrea a fi putut sta in puterea potentialului altora decat al tau."

O poti numi vocea moralizatoare, o poti numi cum vrei tu. Exista. Nu ai intalnit-o pana acum, stai linistit, te vei confrunta candva, cumva, te va calauzi pe o cale buna, chit ca vei plange cu oceane, te vei calma si iti vei spune: "Multumesc. Am facut ce am stiut mai bine."

PS. Ultimele propozitii de mai sus, oare fericirea ta, nu e aceasi de atunci - acum, doar pentru ca traiesti in baza propriilor tale convingeri? Cu acel Nu pot? 

(am uitat sa precizez, tu esti in fond cel care va decide daca acel nu pot este unul constructiv sau distructiv)

Ramane sa iti pui intrebari despre fericire si schimbare. 

Enjoy.