Zile, saptmani, luni, ani.
Trec, trec. trec, trec. Se pierd, se pierd, se pierd! SE PIERD.
Niciunde..
Si acum ma reintorc, aici, acum. Cu tine. De dorul de care ti-a fost dor. Imi este dor de tine.
Am asteptat ceva vreme, am fost asa de curioasa, am fost asa de entuziasmata.
Azi, l-am auzit!
A trecut iarna, primavara, vara, iarna anului trecut, si a celuilalt dinainte. Si inca trec, una dupa alta. Am terminat. Am renuntat. Am reinceput. Am sperat. Am visat. Am cazut. Am pierdut. Am inteles.
Inca termin, inca renunt, inca reincep, inca sper, inca visez, inca pierd, inca inteleg. Tu nu faci la fel?
Poate.
Astazi o vom cunoaste pe Luka.
Luka este un copil mort. A murit. Este moarta. Nenumarate motive si cirumstante. 6 din 10 copii mor zilnic in Romania, cifra-n crestere.
Ca sa prezentam lectia de-asta toamna, am nevoie de un paradox si un suferind. Moarte si Tu!
(Paradoxul se va explica si accepta prin inexplicabil/ininteligibil/complexitate/poate si un dram de infinit).
Astfel.
Am nevoie ca fiecare din voi, sa fi avut deja o nefericita trauma. Sa isi imagine ca cineva i-a murit. Undeva, in mijlocul mintii tale, atribuie-i un nume, o personalitate, o morala, un sens si o viata.
Acum te invit sa plangi.
Cum?
Gandeste-te la raportul dintre tine si persoana moarta. In ce ipostaze a murit. In ce ipostaza ai fost tu la momentul respectiv. Voi prezenta cateva scenarii.
Tragic accident de masina, un barbat s-a rasturnat intr-o intersectie fiind lovind nu foarte rau insa socul si anumite zdrunciunturi l-au facut sa isi pierda suflarea. Se intorcea de la munca.
Tragic accident pe banda de pietoni. O femeie(tanara/adult/batrana) a fost lovita mortal pe trecere. Se intorcea de la Universitate.
Tragic accident irational. Un barbat a murit in pat dormind, subit. Era necasatorit. Sa adaugam o varsta de 40+-. Se intorcea din casa unui vecin, batran cu a lui batrana, stabilind si cerand sfaturi cand sa treiere graul.
Tragic accident. O femeie a murit in timp ce isi salva fiica de la inec.
Tragic accident. O femeie a murit, adugam din nou, la varsta de 18-. Leucemie. Avea o prietena, caruia ii spunea tot timpul sa zambeasca. Si ea a zambit, chiar si in sicriu.
Tragic accident. O femeie a murit, adaugam din nou, la varsta de 21+. O boala de care nu si-a dat seama. I-au explodat matele in stomac.
Tragic accident. Un barbat s-a sinucis. Bancile i-au luat casa.
Tragic accident. Un barbat a facut infarct intr-un magazin alaturi de cei 3 copii in varsta de, respectiv 3, 5, 7 ani.
Tragic accident. Copii mor in fiecare zi.
Tragism si moarte. Disperare si departare.
Acum, gandeste-te la fiecare situatie, la fiecare persoana. Intai per ansmablu si apoi indvidualizam. Te-ntrebi vreodata daca unul din acestia a fost o persoana cu morala/valori/stil de viata/loc de munca/studii decente?
Daca ti-as spune ca una din acele femei era prostituata?
Daca ti-as spune ca unul din acei barbati era un parinte/frate/fiu/bunic cu obiceiuri denaturate, betiv?
Daca ti-as spune ca toti nu si-au imaginat viata terminandu-se in acel punct?
Daca ti-as spune ca femeia cu leucemie ar fi vrut sa devina contabila?
Daca ti-as spune ca femeia prostituata ar fi vrut sa ajunga cel mai bun si affordable medic din tara, si de fapt ea strangea bani pentru a te ajuta pe tine, care, acum, nu ai mai mult de 50 de lei in buzunar si tu, la randul tau, devii ca si ea, un viitor mort in urmatoarele minute?
Daca ti-as spune ca ai trecut macar o singura data in viata pe langa una din aceste persoana si ti-ai spus cat de urat este imbracat! cat de urat vorbeste! cat de gras este! cat de prost! cat de proasta este si are un copil la 18 ani! cat de prost si ratat este ca lucreaza acolo! cat de analfabet este! cat de curva!
Bun. Bravo!
Oare trebuie sa exista un gand aspura vietii sale, a ceea ce a facut ori spus, bun sau rau?
Oare poti sa imbratisezi o persoana fara a te gandi un moment, doar un moment, ca este doar cu putin, mai buna decat esti tu deja intr-un anumite lucru si sa te simti comfortabil si "bine" cu acel sentiment, oare compasiunea fata de celalalt sa fie degajata de compasiunea pentru tine vis-a-vis de reusitele si actiunile tale?
Oare poti spune: Esti o persoana inteligenta! Fara a-ti spune tie insuti: eu cel putin am un loc de munca ok si nu lucrez ca si curier de pizza! Nu! Nu imi spune NU! Stiu ca o faci.
Oare poti sa iti continui drumul vazand un accident pe strada spre munca fara a te-ntreba macar o secunda daca acea persoana avea familie, era tanar, era copil, era batran? Daca era un tanar drogat, un copil handicapat fizic, o femeie cersatoare, o batrana de 99 de ani, daca era un tata ce isi batea copii si sotia si pur si simplu cineva s-a intamplat sa moara cand tu mergeai spre munca? Nu, nu ai ajuns pana acolo.. Tag-urile sunt doar familie, copii si batrani. Dar maine? Dar maine, in acelasi drum spre munca, te vei uita langa tine, in tramvai, la tanarul drogat si vei spune ce drogat fara viata?
Acum te invit sa mergi pe strada. Te vei intalni cu persoana care ti-a murit. Nu o vei recunoaste niciodata. Pur si simplu va intalniti privirile, ideile, natura, esenta.
Te vei uita si vei spune, el seamana cu tatal meu care a murit ca un betiv. Te vei uita si vei spune, el seamana cu tatal meu care m-a educat sa fiu persoana care sunt astazi. Te vei uita si vei spune, imi este dor de el... ?
Te vei uita si vei spune, ea seamana cu fosta mea prietena, care lucra ca prostiuata insa niciodata nu mi-a spus si m-a mintit, si ea este o alta proasta. Te vei uita si vei spune, ea seamana cu fosta mea prietena care a visat sa schimbe lumea? Te vei uita si vei spune, ea seamana cu fosta mea prietena care a luptat pentru o pasiune ce i-a adus moartea?
Intrebari si Raspunsuri.
Oamenii mor in fiecare zi. Din anumite motive acestia mor si spiritual. Timpul trece. Tic-tac.
Luka a fost un copil minunat. Acum a crescut. Dar eu nu stiu cine este, stiu ca o cheama Luka. Luka m-a facut sa incetez a ma-ntreba.
Nimeni nu o sa inteleaga sensul vietii sau viata in sine decat prin moarte. Subita, lenta, lunga, pasiva, dureroasa, lejera, inaintata, indepartata.
Tu poti scrie. Poti vorbi. Poti critica. Poti trai. Poti merge zilnic la locul tau mizer de munca. Poti sa fii fericit. Poti sa zambesti tot timpul. Poti sa fii unul din cei mai norocosi oameni din lume. Poti sa ai nenumarate sume interminabile de bani. Poti sa ai 5 doctorate. Poti sa lucrezi in Guvern. Poti sa fii un betiv. Poti sa fii indiferent. Poti sa fii nepasator. Poti sa fii arogant. Poti sa fii o prostituata. Poti sa fii orice esti deja.
Undeva, candva, cumva, cineva moare. E doar o problema de timp cine va fi ales, fie tu insuti, fie reflectia ta puternica. In ambele cazuri ti se va face dor. Dor de tine. Dor.
If you could see yourself now, would you stand in disgrace or take a bow?
Oare trebuie sa murim ca sa intelegem? Ca sa apreciem? Ca sa incetam a fi ipocriti si indiferenti? Ca sa ne continuam vietile pe fagasul oferit de altcineva si altcumva ne-am fi dorit? Ca sa putem realiza ce iubim si pe cine?
Ca sa intelegem ca uneori.... IT IS JUST FUCKING WRONG! EVERY SINGLE FUCKING THING WE DO?
