Suzanne, Baez

Pentru moment...

Iti voi picta o melodie..

Melodia in care pleci dimineata cu soarele mangaindu-te intr-un ritm, pe o nota, un vers care la deschiderea genelor iti trezeste un zambet micut pe buze.. te-mprejoara cu delicatete si suav aseaza un voal de realitate pe umeri, te-mbraca cu putere si te conduce spre viata.. da, acea viata... in clipele in care o traiesti ea inca iti canta prin ganduri, o auzi, fad, de departe, soptindu-ti glume si pozne si cat sa-ti mai ia putin din durere, te agita, te motiveaza, te simte si tu o simti la randu-i... din cand mai dispare si fugi in cautarea-i, n-o gasesti pentru ca ea se ascunde tot cat sa o cauti mai intens.. o cauti in nestire.. negasind-o incerci din rasputeri sa ti-o amintesti, sa ti-o inchipui cu forma ei, unica, forma EI, oricare ar fi aceea, era a ei.. incerci sa realizezi cat de tandru te ingrijea, incerci disperat sa iti spui cuvintele ce mai devreme spuse de buzele ei pareau ca aveau sens dar din ale tale acum, parca nu-i la fel, parca-ti par un pic fara acel sens al sensului pe care ea il contura.. incerci disperat sa o regasesti undeva, cumva, candva in gandurile tale.. dar ea nu mai este.. incerci sa o proiectezi in forme dar te infurii, nimic nu are un dram din esenta ei.. te-ntristezi si iti spui ca a plecat.. nu o vei mai auzi vreodata si astfel iti intorci fruntea spre realitatea pe care ea cu usurinta ti-o facea sa fie mai calda.. mai.. nerabdator sa o intampini... obisnuia sa aseze un voal in fiecare dimineata.. si uiti.. uiti, o uiti.. intr-un final.. o uiti cu desavarsire.. pur si simplu ii uiti zambetul, ii uiti delicatetea, ii uiti nastrusniciile, ii uiti hohotele nebune, ii uiti inocenta sarcastica, ii uiti pana si intelepciunea ce odata te-a ridicat din cel mai intuneric intuneric al tau.. o uiti... azi abatut, obosit, singur, fara vreo stare aparte, te intorci spre casa, ajungi in cele din urma si cu marea de apatie navalit deschizi usa cu cheile care iti mai si scapa printre degete, de parca tot n-ai vrea sa intrii, dar intrii.. si faci primul pas... pentru un moment te trezesti zambind senin..

o auzi razand, intrebandu-te daca mai aveai de gand sa te intorci candva.. dar ea rade si te astepta de cand tu ai plecat, te astepta pe aceeasi nota, pe acelasi vers pe care ai plecat...

Te copleseste, asa-i?

Ei, pentru mine se numeste propriul meu Sine care ma asteapta si care ma trezeste, asa cum il las, ma asteapta, cu tot ce traiesc/nu traiesc/mint/creez/descopar/inteleg ori nu inteleg/construiesc, in afara, in "acea viata"..

Trebuie doar sa ne dorim sa il gasim din cand in cand, pentru ca il vom gasi.. asa cum l-am lasat...

Universe, how 'bout solitude?

Well...

Lucram (muncim), fiecare cu un rost-pentru un rost, sa ne platim darile, sa ne mentinem in viata, sa ne exploram potentialul, sa ne ajutam familiile/semenii, lucram de cele mai multe ori pentru ca trebuie, chiar daca te aflii printre putinii privilegiati in a lucra cu placere, din placere, in fond, tot un fel de trebuinta este, una de a-ti dezvolta potentialul, lucram si uneori dupa 8 ore pleci cu sentimentul impaciuitor de a fi facut tot ce ai putut mai bun si vrei doar sa te asezi ca un copil intr-un spatiu mai confortabil, mai indepartat catusi de putin de orice/oricine, uneori, doar uneori plecam cu aceasta stare, ei, se numeste liniste...

O liniste pe care adesea o intalnim in singuratate... singuratatea aceea care ne sperie, ne face micuti, ne face sa tremuram, ne face sa fugim, ne face sa evitam, ne face sa ne ascundem, singuratate de care eu, tu si el ne temem, dar care totodata ne linisteste.

Pentru mine si tine acea singuratate are un punct comun, liniste. Insa linistea noastra poarta incarcari emotionale diferite. Linistea mea vine cu un bagaj ce presupune lucruri simple, in fond, acestea m-au calmat totdeauna.. Linistea ta vine cu o incarcatura ce presupune atasament/o alta persoana/in raport (exemplu utopic (?!)).. linistea celuilalt poate veni din.. ce stiu eu.. jocuri video.. dar toti avem acelasi punct in care ne situam.. liniste..

Te-ai intrebat vreodata ca poate si mai trebuie sa invatam ca sa (putem) fim linistiti ?

Ea nu vine de niciunde, nu se inalta, creaza nicicum si se aseaza crepuscular pe liniile emotiilor tale.. nu.. o inveti, o construiesti... o construiesti ca sa o ai acum, cand intorcandu-te din acel punct in care te uiti, sa o poti gasii, sa te poti gasii pe tine insuti, si sa te poti impaca cu tine insuti.

Pentru ca ea iti daruieste impacare si acceptare.

Te-ai intrebat ce lucruri iti aduc tie liniste?

Te intreb eu apoi.. cum te-ai simtit atunci cand.. cand m-am bucurat de Savage Garden acum, cand nebun ai inceput sa joci Diablo 19, cand ai inceput sa iti scrii gandurile?

Ti-ai raspuns adesea, pentru ca intr-o forma ori alta ti-ai raspuns, nu te teme, ca linistit, ca pur si simplu ai fost linistit..

Ei.. urmeaza sa iti prezint partea mai putin placuta, partea in care ti-am spus ca doar uneori ne bucuram de aceasta liniste, pentru ca refuzam sa ne cunoastem si sa ne acceptam in fiecare zi, cu fiecare zi, pentru ca din toate motivele de mai sus, acelea de fuga, evitare, razbunare, ura, egocentrism, imprudenta, am refuzat, da, am refuzat sa ne atribuim aceste mici, marunte, putine stari ce ne fac intr-adevar sa fim noi cu noi, sa intelegem ca masura in care avem nevoie de celalalt avem nevoie si de noi de asemenea, ca in masura in care putem sa ne daruim intru totul celorlalti ne putem darui si noua insine.. un dram de.. liniste.. liniste, impacare, speranta, echilibru...

Asa este, echilibru.. care nu, el nu vine de niciunde, ci din tine, prin tine..

Partea si mai trista.. nu realizam cat de mult avem nevoie de... nu realizam cat de neajutorati ramanem.

Partea cea mai trista... linistea ne face sa plangem.. o poti metamorfoza sub forma unui copil care nu isi gaseste locul si este nevoit sa treaca prin singuratate (liniste) pentru a se creste pe sine...

Intoarce-te la tine, altii nu se vor intoarce, nu vor avea rabdare, ei sunt ca si tine..

Mergi inapoi si din cand in cand, mai sterge lacrimile copilului de pe obraz..

Circuital

Te-ai intrebat ce inseamna in esenta "greseala" sau pur si simplu "a gresi"?

"a gresi este omeneste", 

"din greseli invatam", 

"am gresit ca sa vad pana unde pot ajunge", 

"am gresit pentru ca nu stiam", 

"am gresit din inconstienta",

"am gresit pentru ca nu am apreciat(relationat/plan afectiv)",

"am gresit. asta e!",

"am gresit pentru ca am fost un prost("orb", spirit ideatic)",

"am gresit.".

Te regasesti, asa-i? Ei, hai recunoaste, poti pune tu ghilimele unde nu am gasit eu cuvintele cheie.

 Ce inseamna in fond, greseala?

DEX-ul ne relateaza astfel: GREȘEÁLĂ ~éli f. Încălcare conștientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; eroare. ~eli în vorbire. ~ de tipar. ◊ Din ~ din neatenție; din întâmplare. [G.-D. greșelii] /a greși + suf. ~eală

CONSTIENT  <  >  INCONSTIENT

Monitorizezi din cand in cand tu frecvanta greslilor tale, rezonanta si motivele acestora?

Uite sa iti spun asa… azi gresesti, maine gresesti, poimaine gresesti...

Mai tii minte (Scoala) Generala? Orele de Matematica… aveai ecuatii peste ecuatii.. ei, asculta aici, din nou.

Primesti o ecuatie, esti cls a VII, azi nu o rezolvi, "mnea", ai fost neatent, maine nu o rezolvi, ti-a scapat un 2 prin factori, poimaine pui la puterea 15, ziua de dupa poimaine iti spui ca nu ai linistea/inspiratia necesara, cealalta zi iti spui serios ca o vei rezolva… crezi ca ai rezolvat-o, alergi entuziasmat cu rezultatul la profesor, in cele din urma, sec: “Nu e bine”, ii spui “ De ce, doar am inmultit, impartit, ridicat la puteri, scazut.. “, “Ei, ti-a scapat ceva..”, “Ce?!”, “Afla singur!" acelasi drum cateva zile.. intr-un final ai un moment de revelatie: “Ahaaaaaaa!” acelasi drum cu profesorul, aceasi conversatie.

In final decizi sa o dai in derivate, "Mai mic sau egal cu 0", Profesorul: "Era o alternativa., mai mica sau egala cu 0. Afla singur!”

Te intrebi ce ar putea insemna aceasta sintagma?

Well...

Gresim, asa este, gresim spunandu-ne ca vom rezolva, gresim spunandu-ne ca am rezolvat, gresim spunandu-ne ca nu are rezolvare, gresim spunandu-ne ca vom rezolva "cumva".

Ironic pentru ca ne chinuim in a nu mai incerca sa facem asta, ca incercam la nesfarsit, ne spunem adesea, nu, nu voi mai face, ironic ca o facem de infinit de ori in infinit de modalitati, inconstient sau constient.

Azi aruncam “instinctiv” guma de mestecat pe jos, dupa al 3 pas constientizam si ne spunem ca maine nu o vom mai facem. Reusim? Unii ar spune ca da, ca daca iti poti impune sa nu, nu o vei mai face. Asa este, mai mic sau egal cu 0.

Azi cheltuim mai multi bani decat de obicei si constientizam cat de constient i-am cheltuit lasand deoparte cheltuielile fundamentale, ne spunem ca maine vom fi mai precauti si prudenti. Asa este, mai mic sau egal cu 0.

Azi ne dereglam programul fundamental pentru placeri de moment si uitam de problemele esentiale ce ar trebui rezolvate, ne trezim maine si ne spuneam ca trebuia de ieri, ne spunem ca maine totusi nu vom mai fi ca azi. Asa este, mai mic sau egal cu 0.

Etc.

Te-am intrebat mai sus de rezonanta, cum crezi tu ca afecteaza ieri ziua de astazi si ziua de astazi ziua de maine? Mm..?

Cate sanse crezi ca ziua de ieri are incat sa modifice ziua de astazi si ziua de astazi, ziua de maine?

M..?  Mai apuci sa te intrebi ?

Te-am intrebat mai sus de frecventa, cat zile sunt cele pe care le traiesti tu constient si inconstient? Si nu, nu poti spune ca inconstienta iti ofera o scuza :p, nu vorbim de inconstientul lui Freud, prietenul meu.

Pai e simplu, ieri ai gresit (vorbim de un ieri constant care traieste ca o zi in care ai gresit cu siguranta, “nu ai facut ceva bine”) iar astazi e ca o zi in care traiesti pentru maine. Acum spune-mi, cate zile sunt acestea?

Te-am intrebat mai sus de motive… ei.. aici iti raspunzi singur.

Ai toate motivele din lume. Asa este. 

Nu te-ai nascut cumva, candva, 

Nu esti cel mai (?) perfect om din lume, 

Nu esti fiul/fiica unui multimiliardar, 

Nu esti (inca) pe acel drum (exista un acel, da?), 

Nu esti asa cum iti impui (iti impui?), 

Nu esti asa cum ti-ai dori (iti doresti?), 

Nu esti la fel de bun (sau esti?), 

Nu esti extraterestru/nu detii puteri supranaturale (hm.. uneori  sincer eu ma intreb serios..), 

Nu esti altcineva…

DAR, Sunt suficiente toate motivele tale cat sa iti conduci zilele la un “mai mic sa egal cu 0”, mm.. ?

Good, dupa ce am stabilit frumos raspunsul ne luam si noi avant/inspiratie/atentie/responsabilitate/determinare/entuziasm/rabdare, sa…?

Mai mic sau egal cu 0 sau.. ?

-

Nu poti trai prin atribuiri, "invatari de minte", nu poti trai crezand ca maine "vei face altfel". Pentru ca nu o vei face.  Gresim... si inca cat.. si inca cum.. si inca de ce.. intr-o forma sau sub alta forma. Asa este. Dar, aminteste-ti, uneori importanta si sensul greselilor vine din insasi chibzuinta si stradania noastra de a le rezolva, daca va amintiti profesorul nu aprecia ca noi am ajuns la un rezultat derivat ci cat de mult ne-am chinuit noi, cat de mult ne-am straduit, implicat, cat de mult ne-am dat interesul ca sa o intelegem si sa o desluism. Poti ajunge unde vrei tu, cum vrei tu, este si acest lucru intr-o oarecare masura adevarat, prin varianta de mai mic sau egal cu 0, INSA, poti ajunge de asemenea si la "I am significant, 0.01 >p", rezultat final.Significant and point out. Next!

Enjoy. 

 

Let's talk about bullshit!

Bun.

Avem urmatorii subiectii: 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9 ... 100.

Subiectului 1 aparent ii place Psihologia, excusez-moi. cognitiva, neurostiinta, evolutionism, "de'astea", formularitati emfatice, aparenta structurare/organizare, dialectica fenomenologica; psihologi deosebiti..

Subiectului 2 aparent ii place Informatica, excusez-moi, retelistica, baze de date, circuite; informaticieni deosebiti..

Subiectului 3 aparent ii place Medicica, excusez-moi, neurochirurgie, fiziologie, teste histiologice, genetica; medici deosebiti...

-

-

-

-100 (i'm bored)

Bun, stai putin.

Ce au ei in comun? 

Bullshit. 

Fiecare cauta o modalitate de a fi intr-un fel: 'mai bun', evoluat, performant/perseverent, incitant, misterios, indogmat in propia taina, 'mai realisti', 'mai putin egoisti', mai... mai bullshit.

"Stii care-i faza"? 

 Eu in momentul acesta te bullshituiesc pe tine, da, tu cel care ma citesti cu o oarecare rutina, eu iti scriu mult rahat, rahat pe care de altfel in viata reala nu il pot prezenta decat sub o forma mult mai indiferenta, mai comprehensibila, mai simpla, mai: "ba, e invers ma, sau poate fi si gri!". Folosesc aici formularile acestea pentru a avea un limbaj academic astfel fiecare din subiectii de mai sus folosesc un limbaj la fel de academic, sau poti spune deosebit, pentru a se bullshit-uii pe ei insisi, partea proasta... amicii mei nu sunt constienti de rahatul pe care il mananca. 

ex. ramurile psihologiei, si aici te invit sa ma contrazici. Sunt ramificatii din ramificatii, te pierzi in nestinre, vii de niciunde pleci spre nicaieri, s-a pierdut esenta pe undeva, cu timpul crearea unei noi ramuri/domeniu aferent celui principal s-a extins in asa maniera incat psihologia/medicina/informatica s-a impartit in peste 100 subdomenii la randu-i uitand in fond stratul/fundamentul esential; pai ce inseamna psihologie? Inseamna cunosterea omului (da, da, da, ia-o cum vrei! discutabil, ce vrei tu, minti umane, cunoastere, ajutor (te ajuti in secret pe tine insuti/compensare, prietene), empatie, orice vrei tu, nu tin sa te contrazic) informatica - simplu, calculatoare, calculatoarele au o baza foarte simpla, calculata, setarile principale aia, aia, aia, le-ai facut? pai nu, eu m-am dus la software cand nu era bagat in priza.. no shit?! continuand la infinit cu celelalte..

Fiecare conflictualitate temporala, istorica, culturala a izbucnit din ignoranta si nestire, undeva, ceva s-a pierdut. Esenta. Esenta care pe mine ma indeamna sa scriu ce vreau cand vreau cum vreau, esenta care ma indeamna sa scriu pentru mine si pentru tine, esenta care are o alta esenta pentru mine.

Diferenta acum dintre mine si subiectii nostrii este faptul ca in ciuda statutului lor secret, in viata reala ei nu se pot exprima. Pai stai asa, tu vii si imi vorbesti mie de filoSofie si psihologie evolutionista in scris, in metafore si bullshit iar daca vin la tine si te intreb: "ba? ce mai zicea Darwin pe acolo de prostie?" imi raspunzi cu "a... ?!"

NU, NU, NU, stai asa.. pe undeva te-ai pierdut.  dar ce crezi, in viata ta secreta tu scrii pe o foaie ca ai fost intrebat acest lucru si reusesti sa dai o forma convenabila tie in primul rand, pe care o impartasesti intr-un mod las sub o alta forma a ta, una perfecta, perfectul din mine a dat raspunsul perfect, aici, in scris!  (!?!?!)

Vorbesc de siguranta de sine, de a stii cu adevarat cine esti, ce poti si modul in care iti poti exprima, explica, impartasi aceste atribute. 

Nu oscilezi, nu dai inapoi, nu bullshit-uiesti pe alocuri, nu vii si imi spui ca zanele sunt roz si zboara momentan dupa speranta.

Te intreb, cat de departe poti ajunge, e simplu, raspunzi departe. - nu stiu.. ce imi rezerva viata.. pai tu tie insuti ai de gand sa iti rezervi ceva?

Te intreb, cat de sigur esti? e simplu, destul de. nu oscilam intre extreme.. - pai, nu stiu ce sa zic, depinde de circumstante.. mhm.. si, ne asumam ceva si noi? O vina(poate)? O responsabilitate fata de propiile noastre acte/cuvinte?

Te intreb, cine esti? e simplu, EU SUNT Mihaela-Claudia N. - pai.. nu stiu, inca nu ma cunosc suficient, bai, bai baiatule... ce face!? Iti spun eu, tu te cunosti, bai, dar e al dracului de greu sa te admiti pe tine pana in punctul de aici, prezent, aici-acum, eu sunt acum asta, asta, asta, asta. Nu. Stii ce fac in schimb? Ma apar!

 Prin nesiguranta in comportament, prin instabilitate, prin evitare, prin exuberanta, prin "copilarii", prin ideatism, prin subiectivizare, prin aroganta, prin ocolire, perfectionism, lamentare. 

Acum, 1, 2, 3, ,4, 5,  ... 100 sunt oameni ai dracului de ilustrii, fiecare domeniu, stiinta, arte, si multe altele, sunt oameni celebri. Te-ai intrebat unde sunt ei celebri si unde sunt nimeni?

Ei, nimeni acela a sunat urat, ce pot sa zic, (factori stresori-caldura-comportament exploziv) dar realist.

Intreaga mea deliratie aici consta in faptul ca nu doar 1, sau 2, sau 5 oameni fac acest lucru, nu, sunt destui, peste 100. 

NU accepti in celalalt ce nu poti accepta in tine insuti.

Prin eu sunt pe calea cea buna.. no shit!? Guess what?!? You're not and you're wrong, accept it!

De ce simt eu nevoia sa spun lucrurile acestea? 

Ca sa iti demonstrez, practic, aceasta forma, forma in care se evita. E simplu, e al dracului de simplu.

Pentru ca undeva in viata ta zilnica eviti in fiecare moment un anume lucru, o parte din tine, compensezi aceasta forma prin dismulare, si toate mecanismele de mai sus, te accepti si nu te accepti, esti coplesit de lasitate. Echilibrul acela utopic, ei, nu e chiar asa utopic... 

+ Sunt bun cu tine, sunt bun cu mine. Good. Sunt bun aici dar sunt bun si acolo, in celalalt univers paralel. Good.

- Sunt bun cu tine, ma autopedepesec pe mine prin insasi faptul ca sunt bun cu tine iar pentru mine consider ca nu e suficient si construiesc un mecanism de aparare (egoism?). Bad. Sunt smart o data pe luna, doar cand mi se ofere stimulii adecvati (complacere/lene?) si spun ca sunt smart, pai ghici ce, nu esti! Bad. Fac totul bine in mintea mea perfecta insa cand ies afara in lume ma ascund prin dismulari, teama, aroganta, say what, why would you do that?! (neputinta/teama? - no fuckin' shit, you grab your balls and scream if you want to scream, so that anyone could understand once and for ever). Very bad.

See my point ?

Now, good. 

Mai suntem si noi sinceri, o data pe saptamana, ceva, recunoastem si noi cateva 'nimicuri nestiute'?