Where the mirrors have no name.

Iti ofer o oglinda. Plus inca una, la sfarsit.

Poti sau nu poti?

- Pasesti sau nu pasesti.

Am nevoie de tine ca tu sa imi spui: Nu e bine.

Am nevoie de tine ca tu sa imi spui: Te abati de la cale.

Am nevoie de tine ca tu sa imi spui: Va fi bine.

Am nevoie de tine ca tu sa imi spui: Trebuie sa te schimbi.

Am nevoie de tine ca tu sa imi spui: Ai grija ce mananci.

Am nevoie de tine ca tu sa imi spui: Rochia aceasta trebuie calcata, inainte sa pleci, ai un statut.

Am nevoie de tine ca tu sa imi spui: Nu mai face din nou acelasi drum, nu te intoarce; mergi inainte.

Am nevoie de tine ca tu sa imi spui: Este timpul sa pleci.

Am nevoie de tine ca tu sa imi spui: Pot.

Am nevoie de mine ca sa fac "ceea ce cred ca este mai bine".

Am nevoie de mine ca sa fac "cale'ntoarsa si sa scad din exuberanta".

Am nevoie de mine ca sa fac "un salt in depasirea temerilor, sa le infrunt".

Am nevoie de mine ca sa fac "o schimbare constructiv-neutra".

Am nevoie de mine ca sa fac "un mod mai sanatos al propriei mele vieti".

Am nevoie de mine ca sa fac "ceea ce trebuie, ce este firesc, in raport cu cine sunt".

Am nevoie de mine ca sa fac "ceea ce nu am reusit, sa merg mai departe".

Am nevoie de mine ca sa fac "sa imi fac, curaj".

Am nevoie de mine ca sa fac.

Am nevoie de mine sa POT.

Nesiguranta.

Asa este, si eu sunt la fel de nesigura, ca si tine, dar am nevoie de tine ca sa capat o oarecare siguranta.

"Nu prea bine", "Nasolica", "Sunt lasa", "E prea greu", "Nu mai sunt ceea ce eram odata", "Am obosit", "Nu pot".

Asa este.

Nu faci prea bine, te simti cam nasolica, este mult prea greu, este foarte greu, asa este, nu mai esti ca odinioara, asa este, te cred, viata te oboseste, asa este. DAR.

Nu poti sau nu mai poti?

Ce alegi?

Poti tu alege sa poti, si apoi, de ce ai alege sa vrei a putea?

Ce te-ar putea motiva sa mai pleci capul putin, inca putin in fata sortii si sa iti spui, inca putin, mai pot... inca putin.. mai pot. Iti poti gasi oare acel dram de putere care sa te ajunga la "mai"?

A fi, a nu fi, a nu mai fi.

Asa este, poti sa plangi, poti sa supsini, nimanui in mod special nu ii va pasa, spre deosebire de Universul Nostru (neutru), oamenii dimprejur sunt fie "asa", fie "asa"; sunt la fel de nesiguri ca si tine, sunt la fel de rai (sau mai?), sunt la fel de entuziasmati ca si tine (uneori), sunt la fel de obositi (adesea). Starea, sentimentele tale sunt diferite de ale celuilalt prin intensitate, poti trai melancolia la un nivel la care el traieste furia sau poti trai fericirea la un nivel la care el traieste in meditatie tibetana, poti trai mai mult sau mai putin, nicicum la fel. Sa retii acest nicicum, pentru ca oricat de mult te-ai stradui sa intalnesti fericirea ori perfectiunea va ramane la un nivel de nicicum, este imposibil din orice punct de vedere ca doua persoane sa traiasca aceasi stare la acelasi nivel, cel mult, se pot apropia... cel mult nu pot face decat sa se impace unul cu existenta celuilalt.. cel mult pot face sa constientizeze si aprecieze unul altuia prezenta, sa constientizeze iminenta mortii, a pierderii, a esecului, a disparitiei, a sortii, a Punctului C. Spun cel mult, pentru ca, nu te gandi ca la un cel mult naiv, in care iti pare usor si spui: "A', pai nu, ca eu imi iubesc prietena/ul, nu as putea trai fara ea/el, ma simt minunat cu ea/el".  Nu. "Cel mult" e o scala pe care tu, cu greu, cu greu, cu profunde sarguinte de esecuri/sacrificii/responsabilitati, te poti apropia de cealalta persoana, de acea oglinda.

Nu fi naiv gandindu-te ca o cunosti...  Nu fi naiv gandindu-te ca veti trai fericiti..  Nu fi naiv gandindu-te ca veti muri impreuna.. Nu fi naiv gandindu-te ca "maine" te va astepta, din nou, cu zambetul pe puze spunandu-ti ca te iubeste. Nu fi naiv gandindu-te ca nu se va termina(Punct C?). Nu fi naiv gandindu-te ca va exista intotdeauna (o)alta oglinda.

Acum, ca sa iti fac paralele intre cuvinte, ti-am oferit 2 oglinzi,

Prima, 

Iti spune ceea ce urmeaza sa faci. Te motiveaza, te moralizeaza, iti actualizeaza constant discernamantul, ti-l updateaza. Oglinda aceasta te cunoaste, te cunoaste pana la nivelul in care te ia de mana si te pune in fata faptului implinit, ea te ocroteste, te schimba, te protejeaza, te tine in viata (n-ai idee de cate ori), oglinda aceasta, este speciala.. pentru ca de fiecare data(sa spunem ca exista o oarecare continuitate) cand te privesti (poate), te privesti fie cu admiratie, fie cu furie, fie cu frica, fie cu mahnire, fie cu melancolie, fie cu vehementa moralizatoare, fie cu obiectivitate, fie cu.. intelepciune(rar).. dar te privesti astfel. Te, pe tine. Este oglinda care iti spune ceea ce trebuie si te intreaba, poti sau nu poti? In ambele cazuri ea se reflecta in tine, asadar, orice alegere pe care ai lua-o, nu poate fi decat un "mai pot"... un "mai".. inca putin. Daca te-am intrebat mai sus de acel "mai", ei bine, ea te duce la extreme dar tot ea te strange si aduna pana te unifica intr-un "mai"... Pentru ca esti tu, iar tu faci tot ce poti, pentru tine... tot ceea ce mai poti.

A doua,

Ei bine, a doua oglinda este una de la mare departare, ea te priveste dinafara, ea este in raport cu tine, nicidecum nu este o parte din tine, adesea tinde sa devina (cu greu ce-i drept) dar devine parte, o oarecare parte. Oarecare. Ea este o oglinda insistenta, vrea sa te cunoasca, vrea sa creada ca stie totul despre tine, ea este o oglinda care crede ca ii apartii, ca imaginea ta trebuie reflectata doar de acea oglinda si de niciuna alta. Oglinda aceasta iti spune fie ca te iubeste, oglinda aceasta iti spune fie ca esti un prieten foarte bun, iti spun fie ca esti un prieten egoist, iti spune fie ca esti ciudat, iti spune ca te-ai descurcat grozav la noul proiect de munca si ai avut rezultate remarcabile, te apreciaza, oglinda aceasta, uneori, mai e si ipocrita si te cam ironizeaza, oglinda aceasta iti mai spune.. "nu stiu ce sa cred, nu stiu daca te vei descurca", iti mai spune: "vei ajunge mare", iti mai spune: "esti nebun, de ce ai facut ceea ce ai facut", oglinda aceasta are multe intrebari, multe afirmatii, multe convingeri, multe prejudecati, multe... oglinda aceasta vrea nespus sa te cunoasca pana se opreste (caci se opreste), si crede ca te cunoaste, motiv pentru care se face prezenta ca o adoua oglinda, daca nu ar fi fost importanta ar fi ramas doar una, dar mai este si ea, o a doua. O oglinda.. care de multe ori te dezamageste, te face mizerabil, te intristeaza, te doboara, te oboseste, te infurie, te sperie, te.. te.. usuca.. dar tu o accepti, de ce? Pentru ca este a lumii.. iar lumea este El, Ei, Toti.

Pentru ca niciodata nu se va apropia suficent de tine, pentru ca niciodata oricat de bine sau rau ai fi nu vei putea fi suficent de. Pentru ca tu in raport cu aceasta oglinda, a lumii, traiesti nici mai mult nici mai putin decat nicicum, tot ce poate face este sa se aproprie, se apropie.. dar niciodata oglinda Lumii cu oglinda Sinelui tau nu se vor putea imbratisa, contopi, ci doar coexista. Poate fi trist. E trist.

Pentru ca oricat de mult, stiu ca iti doresti, stiu, stiu, oricat de mult ti-ai dori ca ele doua sa creeze una, sa gusti din fericirea suprema, divina, paradisiaca, Elisee, din pacate, Oglinda Universului a facut in asa fel, incat si tu, la randul tau, sa reprezinti o oglinda pentru altcineva. Adica si tu sa poti, sa ai sansa de a fi o lume pentru celalalt, cum poti mai bine, cum fiecare poate mai bine. Iar din acest motiv armonia noastra nu vine decat din acceptare, cel mult, poti doar accepta, poti accepta ca esti diferit si nu poti actiona niciodata ca toti ceilalti, cum nici toti ceilalti nu vor putea actiona ca tine. Poti accepta ca nu suntem toti la fel.

Poli departati, gandeste-te la aceasta sintagma si te invit sa iti creezi propiile exemple.

Suntem/Gandim/Actionam/Traim/Murim diferit iar tot ceea ce putem lua in comun este pardoxal aceasta deosebire comuna, o Unicitate Universala, Arhetipala.. dar nici Unicitatea luata de mine ca extrema si transpusa in entitate nu poate trezi Zeii din Imparatii... Asa ca ne-au lasat Sinele.. Si Universul..

Nivelele * Intensitate = Nicicum.

Intreaba-te adesea de ce spun nicicum...

Like the king that's dead.

Sa zicem ca avem cateva cuvinte.. cateva.. putine de tot.. nu stim unde sa le cautam dar le cautam.

Timp.

Timpul nu este relativ. Timpul este timp. Timp.

Se duce... constati in fiecare zi cand te trezesti dimineata mai obosit decat ieri (si nu intotdeauna de la factori declansatori psihostresori), cand constati ca tatalui tau i-au aparut mai multe fire de par alb decat ti-l imaginai in copilarie ca va ajunge la batranete (batranetea pe care ti-o imaginai in copilarie), cand azi constati ca ai uitat putin, putin, din sirul zilelor si intrebi nebun: 'ce zi e azi? ce zi e azi?", te grabesti de multe ori... nu-i nimic..

Timp.

Timpul care iti suna dimineata si iti spune trezeste-te, este timpul sa.. ?

La ce este bun timpul?

Oare unde ne trimite el.. ? Pe ce cai ne atrage si ne indeamna...?

Ce drum ne atentioneaza, oare, ca se termina.. sau ca un altul incepe?

Timp.

Cum arata el.. ? Timp. El trece. Trece. Trece...

Cum arati tu...? Tu. Tu. Tu... Se schimba putin perceptia.. pentru ca tu depinzi de Punctul C. Si de...(ce oare?)?Pe cand in jurul tau miscarea este perpetua si ciclica, tu esti pozitionat pe stagnare, pentru ca daca ti-ai spus candva ca oamenii se schimba, ei, tin sa te anunt ca schimbarea ta este luata ca singura permanenta din propria ta viata, nu si cea a Universului. Punctul C sa il luam ca pe un timp neutru, poate nu i-ar pasa in mod deosebit de tine, poate, imi place sa cred ca ii pasa, macar cateodata, punctul C iti este indeslusibil, asa ca nu ii poti atribui vina ta, esecul tau ori succesul, ori chiar Viata. El este punctul C. C. C... Merge...

Tu, aici-acum, te schimbi. Eu te conditionez pentru aceasta schimbare, e o permanenta, pentru ca se va repeta la infinit, si luam repetarea astfel ca o permanenta.

Cum te simti?

Avem o ecuatie cu Timp - Tu - Punctul C.

2 sunt permanente. Una, din pacate, nu. Ceea ce modifica putin rezultatul..

Ma intreb care?

Oare Timpul? Vei spune: "Cum? Doar este infinit!"

Dar, te invit sa intelegi/accepti ca exista o semnficativa diferenta intre Permanent si Infinit.

El poate (POATE) fi infinit, dar existenta ta, din pacate, nu..  now here's your answer.. enjoy it..

- Si pentru postul anterior, ti-am spus mai sus ca eu te schimb, te conditionez.

Ai auzit de Sistem de Valori/Convingeri. Sa zicem ca ma folosesc de Sistemul tau ca sa iti arat partea pe care tu, adesea, omiti sa descoperi, ce e mai departe de... nu prea te intrebi, dar, nu-i nimic.. (sau este?)

Another view.

Oare te-ai gandit (pana acum) cand devii matur si cand, pur si simplu te comporti ca atare (imatur)?

Oare intervin circumstantele/situatiile/alte persoane?

Oare perceptia ta se modifica in functie de anumiti stimuli?

Tu iti schimbi comportamentul sau modul de gandire, aici -acum?

ps. revin cu raspunsul dupa ce tu iti automotivezi (stimulezi) putin lobul frontal la raspundere (oare am vrut sa zic asumare?).

Punct + Cerc = Echilibrul cuantic.

E foarte simplu.

E un dit'mai cercul, un dit'mai cercul, mare, mare, mare cat noi. Cercul acesta are un punct in mijloc. Un punct. Punct. E un punct fix in mijloc, fix in mijloc, la nici un grad mai departe ori aproape. Mijloc.

Ce facem noi? Ne plimbam, fix pe langa acel punct, dar stai, nici macar nu esti aproape de punct, esti fix pe marginea cercului. Fix pe contur, chiar acolo.. Te plimbi, asa, "de'am prostu'"... 

Sa iti explic insulta ofensatoare inteligentei tale martiene. 

Conflict, 

Nesiguranta, 

Frica, 

Lasitate, 

Spaima, 

Reprimare, 

Sexualitate, 

Neacceptare, 

Ideatie, 

Superficialitate, 

Iresponsabilitate, 

Subiectivism, 

Aroganta, 

Limitare, 

Stagnare.

Pot sa continui, dar multumesc, banuiesc ca stabilim un comun acord mutual ca este suficent.

Si, facem si noi ceva?

NU, evident, ca nu! 

De ce? 

"Nu stim". Dar in schimb ne complacem, ne complacem sa ajungem intr-un fel, ne complacem sa cautam sensuri, ne complacem sa ne consideram speciali, ne complacem sa ne spunem ca " maine, maine", ne complacem sa fugim dintr-o parte intr-alta, ne complacem sa fim in fiecare mod de mai sus. Ei, si ghici ce? Apoi va plangeti Zeilor ca.. "am o neliniste.. nu stiu ce sa fac.. incerc dar invat din nou, gresesc.. cu totii gresim.. ma chinui.. da.. nu stiu.. viata e asa grea.. uneori simt ca nu mai pot.. sacrificii.. nu stiu.. nu stiu.."

Asa este, NU STII!

Nu stii sa apreciezi.

Nu stii sa spui multumesc.

Nu stii sa empatizezi.

Nu stii sa relationezi.

Nu stii sa oferi incredere.

Nu stii sa te situezi la mijloc (mediere).

Nu stii sa iti depasesti frica.

Nu stii cand sa ramai.

Nu stii cand sa refulezi.

Nu stii sa accepti.

Nu stii sa iti asumi responsabilitatea.

Nu stii sa fii modest.

Nu stii sa evoluezi.

"Dar incerc.. asa, este nu stiu, dar incerc sa aflu.. caut.."

Si ce te impiedica?

"Nu stiu..."

"Viata"

Cercul, te rotesti, e un cerc inchis, nu vei scapa niciodata, te lovesti cu fiecare particica din corpul tau de ceea tu singur ai vrut sa umpli acel cerc. Cercul abunda de toate cuvintele de mai sus, tu singur le-ai creat, le-ai dat viata, le-ai amenajat subtil, stratagic, ca sa vezi ce faci mai departe.. ca sa te cunosti, spui uneori.. dar te cunosti in afara PUNCTULUI.

Cand erai micut, erai acel PUNCT. O data cu cresterea ai vrut sa explorezi, sa descoperi (ai uitat pe TE), sa devii, sa evoluezi, sa.. sa.. sa.. sa.. In schimb te-ai indepartat de la punct si ti-ai creat un cerc pe care singur, l-ai inchis iar acum este doar intre starile tale si tu insuti, punctul. Alegem sa marim cercul sau alegem sa marim punctul?

Ne apropiem de punct il marim si ne eliberam din cerc sau marim cercul la infinit, intr-atat de mare incat punctul va disparea de pe fata constiintei tale? M..? Facem si noi, ceva util? Astfel incat sa lasam zeii la 1 dimineata sa doarma linistiti..?

"E greu.."

In alt limbaj urban, m-as fi intrebat sub o alta forma, dar fie, il pastram pe cel clasic. 

E greu sa lupti impotriva propriei persoane(propriilor convingeri), nu...? Vine cu o responsabilitate imensa.. de asumare a ceea ce ai creat, tu singur.. pentru ca vezi tu, azi, azi, AZI, ti-ai creat o STANCA, si ai devenit Sisif. Iti cari propria povara, povara, o cari fix pe conturul acelui cerc.. la infinit.. pentru ca ori alegi punctul, ori alegi povara... 

Nu vreau sa te aud. Pur si simplu.

Nu vreau sa aud " e greu..", nu vreau sa aud: "nu stiu"... nu vreau sa te aud.  Pur si simplu.

Cum arata acel punct?

Daca ai avut vreodata in viata fiintei tale paradoxale un moment de sclipire, de impacare, de echilibru, de frica nexplicabila, de teama, de spaima, de suparare, starile acestea duse la inexplicabil, fara o cauza, fara un motiv.. e copilul din punct care ti le transmite.. pentru ca este un copil.

- Ne invartim sau ne apropiem? 

ps* in cazul in care nu stiai ca ai un punct, iti updatez informatiile despre propria ta persoana. il ai. doar sa zicem... il ocolesti.. in cerc.

ps2* you're a coward idiot! 

ps3* nu ti-am tinut eu aceasta morala. PUNCTUL. Cearta-te cu el. [ ;;) ]