vineri, 7 septembrie 2012

Poem.

Du-te, du-te, du-te, du-te...
Si se duse...
Pe partea cealalta.
Ia-ma-n brate!
Nu vreau!
E mana,
Aproape, atingandu-te,
Sunt aici. Nu plec nicaieri.
Dar ce-i nicaieri?

Vino, vino, vino, vino...
Si venii...
Ieri.
Ce mai ai?
Nimic.
E suspinul,
Departe, rasunand,
Sunt aici. Nu plec nicaieri.
Dar unde-i nicaieri?

Merg.
Si calc o furnica printre pasi.
Merg.
Si arunc tigarea printre firele azurii de orice ceva.
Merg.
Si uit sa ma uit inapoi...
M-am uitat de prea multe ori..
Merg.
Si uit sa uit.

Vino, vino, vino, vino..
Dar nu venii..
Vin maine.
Dar ce-i maine?
Maine.

Merge, merge, merge, merge...
Poate calca o furnica printre pasi.
Merge.
Poate arunca tigarea printre firele azurii de orice ceva.
Merge.
Poate uita sa se uite inapoi...
S-a uitat de prea multe ori.
Merge.
Uitandu-se la mine...

Inapoi...

Indragire,
Dor,
Incantare,
Candoare.
Vazduh.
Se duse... al ei suspin.

Dar azi?
Sunt aici. Nu plec nicaieri.
Azi?
Si maine.
Doar maine?
Tot timpul.

De ce, de ce, de ce?
Pentru ca esti tu.

Dar ea merge, merge, merge...
Calca, calca, calca..
Suspina, suspina, suspina..
Se duse, se duse, se duse..
In al sau vazduh... caci e al ei.

Sitting in the hall of fame.

Pam.
Ti-ai gasit puterea in cele din urma?
Ai simtit beat-ul care te arunca in valul luptelor?
Ai primit zambetul care ascunde in fiecare zi cel mai marunt dram de oboseala si tristete?
(Te)-ai Regasit?
Asa este. Le-ai gasit. Acum lupta. Cu orice arma pe care o ai sau pe care o cauti. Cu fiecare suflare ce iti sopteste nu mai poti, o sa esuezi, o sa renunti, o sa clachezi... O sa renunti, intr-un final.
Inca mai poti, inca mai alergi prin gurile metroului, prin strazile ce te impiedica cu mainile oamenilor, inca mai poti, inca iti mai poti tine lacrimile. Inca. Inca iti doresti sa iubesti.