Talking 'bout love

Imi vin in minte cuvinte si imagini, imagini ale zilei de astazi in care cu greu mi-am dorit sa empatizez.. in care cu greu mi-am dorit sa fac parte din lumea inconjuratoare, in care cu greu mi-am dorit sa privesc ochii persoanelor din juru-mi.. in care cu greu mi-am dorit sa citesc randurile si cuvintele lor... in care cu greu mi-am facut avant sa imi stavilesc suspinul.. nothing is different...

Avem asa un nucleu ce privit din afara parca ti-ai dori sa il spargi sau pur si simplu sa il arunci in cea mai mare groapa de gunoi langa altele si sa pleci.. un nucleu de rautate, de ipocrizie, de indiferenta, de cea mai mare ipocrizie... spunem ca este verde iar in secunda urmatoare ca sa ne fie mai bine ne mintim spunandu-ne ca e roz.. sau albastru, sau cum ne convine.. 

E greu sa ne acceptam greselile, e greu pana chiar sa le si admitem, e greu mai mult sa le si deslusim...

asa se face ca se lasa seara, ma intalnesc cu mine si parca tot as fi vrut sa spun ceva dar nu am putut.. 

Titlul, da..

love.. poti iubi seful care doar ce te-a ofensat doar pentru a se simti el mai bine?

love.. poti iubi profesorul care a uitat ce inseamna a fi profesor?

love.. poti sa iti iubesti aproapele in modul in care te iubesti pe tine?

love.. poti sa iubesti un necunoscut?

love.. cum masori si imparti tu dragostea?

Poate ca in fond nici nu se masoara, nici nu se imparte.. poate ca in fond se simte.. se traieste prin acel impuls, sclipire. 

Poate daca vreau sa sparg capul sefului meu nu am nevoie in mod necesar sa imi remprim iesirea si sa imi spun ca poate este mai bun de atat si poate isi va cere scuze. "Cred ca incep serios sa ma satur sa astept acele scuze", iti spui... ei, in acest caz, tin sa te anunt, si eu de asemenea, ca nu o va face. Deci, daca vei vrea sa ii spui, esti prost! Pur si simplu, spune-i!

Poate daca vreau sa ii arat profesorului ca nu isi mai merita statutul, imi iau ghiozdanul si spun senin, "Eu vreau sa pic examenul!". Si pleci!

Poate ca aproapele meu, oricare ar fi, orice fiinta ce ma-nconjoara, poate.. poate.. poate nu ar trebui sa vorbim de iubire, poate stii ce? Poate nu ar trebui sa vorbim de nimic, nimic. Ma pot uita la tine dar fara a-mi mai dori nutri vreun sentiment aparte, ma uit si atat. Si trec pe langa!

Daca pot sa iubesc un necunoscut?

Normal ca pot, cu totii putem! Pentru ca acel necunoscut este aproapele nostru, si ne contrazice putin filosofia de viata.

Nu putem sa spunem: "Esti prost!" in fiecare zi... pentru ca in masura in care reactia noastra de astazi la ofensa este de a astepta ceva mai bun din el, la fel va fi si maine, similiara (uneori cu semne de constiinta mustata, sau deloc) este si a lui de a-ti spune maine ca inca incompetent esti...

Nu putem, pentru ca in masura in care un profesor invata sa fie doar profesor, va fi doar profesor.. iar nu mentor, nu geniu-tata, nu geniu-zeu, nu vreun fel de Osho ori Zen... va fi doar un profesor.. de la care nu vei face altceva decat sa scrii, iar nu sa si inveti. 

Nu putem sa trecem pe langa in fiecare zi.. nu putem sa plecam in fiecare zi,  nu putem sa ne luam ghiozdanul sa plecam.. 

Nu putem trece pe langa ceilalti fara a ne uita, fara a privi, fara a observa, si fara, poate, a iubi... poate.. 

Poate ca ai vrea sa stii daca poti iubi, dar asta vei afla.. maine(INVOLUNTAR).

Teoria Auto-Actualizarii a lui Carl Rogers

Buna dimineata, doamna profesoara.

Numele meu este NMC (An -, Grupa -, Seria -).

Doamna profesoara, cred ca s-a ratacit putin din potentialul meu pe alocuri sau de altfel, prin Univers (Facultatii de Psihologie si Stiinte ale Educatiei). Se face in asa fel, incat acest potential s-a relevat in examenul pe care l-am dat la materia numita Psihologia Educatiei. Nu stiu cum sa spun, am luat 2. Adica nu s-a punctat absolut nimic, ceea ce (intre)pune un semn puternic de intrebare Constiintei mele cu abordari umaniste. De altfel, sunt putin mai extremista, putin, si pentru mine problema se arata astfel. Fie dumneavoastra ati analizat/corectat/punctat lucrarea intr-un mod Zlate/ian de obiectiv si imi merit nota, motiv pentru care o sa zambesc foarte modest cunoscandu-mi asfel, datorita intelepciunii dumneavoastre, limitele si totusi luptand in continuare (toamna) in a le depasi. Fie, a doua varianta, s-a intamplat ca o mare parte de subiectivism sa abunde in lucrare, sau indiferenta, sau.. m. cum se numeste in Psihologie..? Era cumva ceva legat de Codul Deontologic sau de Profesionalism (sper ca realizati profesionalismul specific psihologilor).. m.. sau cred ca Rogers ar spune, ceva, un fel de Auto-Actualizare prin schimbari pozitive/sanatoase/dezvoltari perpetue, ei, toate aceste concepte, pe care se intampla ca uneori, oamenii trecand prin ani sa le mai uite... profund sper, ca nu este si cazul dumneavoastra, nu?

Zlate si Maiestatea Sa, Pavelcu, nu ar suporta sa aude din Campiile Elizee ca le-ati uitat manierele, altfel, toate acele afirmatii ale dumneavoastra din conferinte, nu se deosebesc cu nimic de un om normal de pe strada, care este doar un om normal, iar nu un Self.. Special.. cred ca imi si aduc aminte, ati afirmat odata, la Viena, nu? Ceva legat de legimitate, filosofie, psihologie.. cred ca imi suna a pasiune mie, mai degraba.. poate ca ati uitat, ei, o sa va mai reamintesc eu.

In orice caz, manifest o curiozitate grozava in acest caz, dat fiind ca, aparent, sunt singura din an cu aceasta intriganta nota, dat fiind ca din anul 1 fac proiecte de Statistica Diferentiala de Doctorat si la materia pe care am simpatizato in asa fel naiv si solidar sunt notata amuzant de.. amuzant.

Apreciez deosebit interesul dumneavoastra in a citi aceste randuri si astept nerabdatoare raspunsul,

pentru ca exista, nu?

Ganduri bune.

Amuzant, amuzant, amuzant, amuzant.

Ei, cam asa se intampla cand aperi valorile de cele mentionate in titlul postat, cand dupa ce iti scrii lucrarea genial de bine si o duci genial de obosit la mapa si te intampina un Posibil Mentor, care demult, a urmat si el o cale similara, dar s-a abatut intre timp la o alta si iti raspunde cu sarcasm al batranilor care considera ca stiu totul si nu mai au ce invata sau cunoaste mai mult decat cred ca se poate, iti raspunde.. ei Mihaela, cu pasiunea vei muri de foame, sunt platita DOAR cu 30 de lei pe ora, doar nu vrei sa astept dupa fiecare sa aduceti lucrarile, mai bine stau la constultatii.. Nu, asa este. Asteptati dupa fiecare (din potentiali discipoli) ca sa vedeti CE le-a mai ramas de spus in acele ultime cuvinte.. Eu sunt platita cu 5 lei pe ora si cu nimic ca sa imi scriu cunoasterea, ce credeti? Un alt discipol (Emil Gatej) al altui mentor mai bland (Iolanda Mitrofan), mai pe la media varstei din spate se aude ranjit ilar si uitandu-se la mine cu privirea, Mihaela, las-o in pace.. asa este ea.. dar Mihaela (incruntata ca un copil ce stie ca adultul nu are dreptate si stie sigur ca in fata usii sta Mos Craciun si vrea sa il arate, este, esteeeeeeeeee si il vei vedea, acuuuum!): Doamna profesoara, ghiciti ce? Rogers ar fi dezamgagit de atitudinea aceasta, foarte psihologica de altfel. O zi buna!

Amuzant, ei, acum, tu, evident nu o sa ma apuc sa iti scriu, povestesc tie teorii si curente, o sa iti spun eu sub o forma Rogers'iana:

Uita-te putin la resursele tale, uita-te putin la tine, la calea ta si ai grija sa nu o ratacesti. Paradoxal, nu cu totii avem parte de o Mihaela cand vom implini varsta 70 de ani sa ne readuca aminte ca trebuie sa ne mai intoarcem... din cand in cand..

Intoarce-te, daca este cazul, nu vei pierde, nimic. Nu te vei mai pierde...

Sleepy Tigers.

Oh, well..
Inca o zi pe care o incepem frumos, atent, incet si responsabili, sa speram.
Nu?
Te grabesti cumva?