Deci, la munca fiind, hoinarind prin diverse gasindu-ma multitasking in sute de parti descopar o idee, de altfel, GENIALA! Iar mie imi vine greu sa spun unui lucru genial, desigur, doar celor facute de mine, sarcasm.
Fifty People, One question, aparent este un proiect ongoing, un experiment social. Foarte interesant, intr-atat incat iremediabil m-a indemnat sa il mentionez si sa il adaptez in cuvinetele-mi propii. Nu am facut niciodata in decursul scrierilor mele promovare fie chiar si la o melodie, persoana sociala/politica, artist sau orice altceva de orice ceva. Asa cum spuneam, vizionam captata un videoclip care initial am observat la descriere un strain (i guess) care mentioneaza: "I intended on staying here 5 days but Bucharest charmed me enough to convince me
to move here. "
So... interesant: hai sa-i dam drumul.. pana la jumatate, unde se pune urmatoarea intrebare:
*Which is your favourite memorie of all time?
Um.. mi-as dori sa pot raspunde si eu.. Nu am primit niciodata nimic de la nimeni, de altfel nu a facut nimeni, nimic pentru mine.. um.. nu am avut parte de afectiune familiala ori sociala... Um.. Nu am putut atinge mari sperante... Um.. o sa cobor, nevoita, cred, in copilarie.. Cred.. Da.. Cred ca era cu prietena mea cea mai buna, cu un fel de soulsister, care momentan nu mai este, probabil acum alearga printre norii de care asa mult era fascinata adesea... eram, cred, la 14 ani, la tara, la ea acasa, noi fiind de aceasi varsta, ea mai mare cu cateva luni; iar aceasta minunata fiinta cu ochii verzi ce se oftica uneori ca nu atinge albastrul meu, la 14 ani gatea pentru intreaga familie si cand spun gatea spun stia sa faca paine, cum numai o bunica ori chiar strabunica ar putea stii... si eu fiind mai dumbass, ma strecuram pe langa ea sa o sacai, inca din copilarie mi-a placut sa ma bag in fundul oamenilor sa ii fac sa mai uite putin din durerea lor, si aveam cu noi totodata si un nepotel al sau, la 4 ani, si ma amuza sa il fac sa planga cat sa o innebuneasca pe domnisoara si ea tipa la mine, Mihaela, lasa-l in pace ca ma omorati, tu esti de mintea lui? Lasa-l ca imi omoara nervii si apoi ma omoara si ma-sa.. si ea ca sa ne linisteasca pe amandoi, copii care nu aveau ce face, in timp ce gatea s-a murdarit de faina si ne spunea ca este fantoma si incepuse sa ne alerge prin casa si curtea intreaga.. imi amintesc fericita ca atunci am ras cu lacrimi... radeam efectiv ca prostii.. atunci am invatat sa fac clatite...
poate ca este o amintire frumoasa dat fiind ca ea nu mai traieste.. si tind eu s-o apreciez mai mult... de dor..
Lucrurile simple adesea sunt amintirile ulterioare ce le spuneam ca au dat vietii, candva, un sens...
hehe.
Mai am una:
Where would you wish to wake up tomorrow?
Um... Avem o casa, draguta, unde totul are o tenta de alb-negru, si totusi foarte calda, calda, calda, si este liniste... Si sunt multi pomi imprejur... si in camera mare, in dormitor.. unul mare de altfel, cu geamuri pana jos si perdele diafane care dau intr-un fel de mansarda cu o masuta din fier, si 2 scaune, albe, comfortabile.. si pomii sunt tei.. mari.. imensi... si dimineata.. trezindu-ma... un fel de toamna linistita... calda si draguta.. trimitand un ultim miros de tei spre camera... si un prim miros al cafelei tari ce sta asezata pe masa din fier afara... si el care ma trezeste spunandu-mi: Miki... ne trezim si noi azi... ? Te iubesc. Si ma saruta pe frunte...
Meh.. cred ca intr-un astfel de Paradis mi-ar placea sa ma trezesc maine.. Unul din respondenti spune: In Paradis.. Ei.. Paradisul meu arata a toamna, a tei, a pat imens si pufos, a El... desi El mi-a promis ca o sa traim intr-un iglu. Si apoi a devenit mai realist spunand ca o sa traim intr-o cabana... Vreau poimaine sa ma trezesc printre linistea din munti... Maine vreau in toamna si in aceea camera imensa.. si calda... in pace...
- POST ALTEREGO NOT BY THE OWNER. She is mental.
Now I ask you the same questions.
Would dare to dream for a bit... ?
