Imi vin in minte cuvinte si imagini, imagini ale zilei de astazi in care cu greu mi-am dorit sa empatizez.. in care cu greu mi-am dorit sa fac parte din lumea inconjuratoare, in care cu greu mi-am dorit sa privesc ochii persoanelor din juru-mi.. in care cu greu mi-am dorit sa citesc randurile si cuvintele lor... in care cu greu mi-am facut avant sa imi stavilesc suspinul.. nothing is different...
Avem asa un nucleu ce privit din afara parca ti-ai dori sa il spargi sau pur si simplu sa il arunci in cea mai mare groapa de gunoi langa altele si sa pleci.. un nucleu de rautate, de ipocrizie, de indiferenta, de cea mai mare ipocrizie... spunem ca este verde iar in secunda urmatoare ca sa ne fie mai bine ne mintim spunandu-ne ca e roz.. sau albastru, sau cum ne convine..
E greu sa ne acceptam greselile, e greu pana chiar sa le si admitem, e greu mai mult sa le si deslusim...
asa se face ca se lasa seara, ma intalnesc cu mine si parca tot as fi vrut sa spun ceva dar nu am putut..
Titlul, da..
love.. poti iubi seful care doar ce te-a ofensat doar pentru a se simti el mai bine?
love.. poti iubi profesorul care a uitat ce inseamna a fi profesor?
love.. poti sa iti iubesti aproapele in modul in care te iubesti pe tine?
love.. poti sa iubesti un necunoscut?
love.. cum masori si imparti tu dragostea?
Poate ca in fond nici nu se masoara, nici nu se imparte.. poate ca in fond se simte.. se traieste prin acel impuls, sclipire.
Poate daca vreau sa sparg capul sefului meu nu am nevoie in mod necesar sa imi remprim iesirea si sa imi spun ca poate este mai bun de atat si poate isi va cere scuze. "Cred ca incep serios sa ma satur sa astept acele scuze", iti spui... ei, in acest caz, tin sa te anunt, si eu de asemenea, ca nu o va face. Deci, daca vei vrea sa ii spui, esti prost! Pur si simplu, spune-i!
Poate daca vreau sa ii arat profesorului ca nu isi mai merita statutul, imi iau ghiozdanul si spun senin, "Eu vreau sa pic examenul!". Si pleci!
Poate ca aproapele meu, oricare ar fi, orice fiinta ce ma-nconjoara, poate.. poate.. poate nu ar trebui sa vorbim de iubire, poate stii ce? Poate nu ar trebui sa vorbim de nimic, nimic. Ma pot uita la tine dar fara a-mi mai dori nutri vreun sentiment aparte, ma uit si atat. Si trec pe langa!
Daca pot sa iubesc un necunoscut?
Normal ca pot, cu totii putem! Pentru ca acel necunoscut este aproapele nostru, si ne contrazice putin filosofia de viata.
Nu putem sa spunem: "Esti prost!" in fiecare zi... pentru ca in masura in care reactia noastra de astazi la ofensa este de a astepta ceva mai bun din el, la fel va fi si maine, similiara (uneori cu semne de constiinta mustata, sau deloc) este si a lui de a-ti spune maine ca inca incompetent esti...
Nu putem, pentru ca in masura in care un profesor invata sa fie doar profesor, va fi doar profesor.. iar nu mentor, nu geniu-tata, nu geniu-zeu, nu vreun fel de Osho ori Zen... va fi doar un profesor.. de la care nu vei face altceva decat sa scrii, iar nu sa si inveti.
Nu putem sa trecem pe langa in fiecare zi.. nu putem sa plecam in fiecare zi, nu putem sa ne luam ghiozdanul sa plecam..
Nu putem trece pe langa ceilalti fara a ne uita, fara a privi, fara a observa, si fara, poate, a iubi... poate..
Poate ca ai vrea sa stii daca poti iubi, dar asta vei afla.. maine(INVOLUNTAR).
