Departe.

Se spun atat de multe lucruri incat oamenii adesea tind sa inceteze a mai spune.. inca ceva. Ori altceva. Adesea aceste fiinte se intrepatrund prin departari, lungi, incomensurabile departari. Ori indepartari. De ei insisi. Altadata se mai opresc, din cand in cand... pentru a se intreba unde au mai ajuns. Ori ramas. Astfel ca la timpul apusului, din cand in cand... ei se opresc. Si se gandesc. Ce e bine, ori ce e rau. Ce inseamna acel lucru ori celalalt. Ce ar trebui sa faca acum, ieri ori maine. Ce ar simti ca ar dori a vorbi ori a simti. Desigur, puterea de a dori a simti este una de free will. Ori doresti Schoperian sa simti ori ramai in libertatea incertitudinii. Indepartate. Asa ca... Robul nostru de astazi, Sisif, isi opri putin piatra pentru a se mai gandii inca o data, unde a gresit candva, ieri. Se gandi, se gandii si isi spuse.. somnul. Somnul te ajuta a-ti limpezii gandurile. Asadar el adormii linistit in negura genelor demult adormite. Se trezii dupa cateva ore. Tarziu. Tarziu. Tarziu. Piatra. Trebuie sa car piatra. Piatra. Tarziu. Si speriat si buimacit si de timpul ducasevino, se repezii in piatra si din nou, incepu a o impinge. Azi, ieri si maine. Piatra ramand astfel insasi greseala lui. Ori greseala, piatra. Caci piatra se rostogoleste, greseala se afunda-n vesnici adormiri de maine. Maine, ieri, azi.. Sisif tot isi va cara piatra.. Maine, ieri, azi.. Sisif tot nu isi va limpezii gandurile de greseli.

In sfarsit. Scriem azi ca Observatori.. Obervatorul de langa noi ori din noi, te observa si te-ntreaba. Ti-ai limpezit gandul, tu Sisif? Tu raspunzi: Piatra, Piatra, Piatra! Trebuie sa o car!

Bine Sisif.. Cara a ta piatra. 

Poate ca uneori involuntar ne dorim un sfarsit. Sau un inceput. Un altul. Mai bun decat cel de ieri ori cel de maine. Ori doar diferit. Dar ce tu nu stii este faptul ca inceput, un alt nou inceput, ai in fiecare clipa, fiecare clipa micuta, micuta, micuta... dar tu strigi si devorezi Piatra. Piatra. Piatra. 

Poate ca nu gandim ori poate ca nu gandim. Cert este ca noi mergem. Piatra. Trebuie. Sa o cari. 

Daca mai este, sau a mai ramas ceva diferit in viata noastra trebuie sa descoperim. Maine. Maine. Maine. Azi ori Ieri. Caci piatra e vesnica. Dar ce o deosebeste de vesnicia noastra este faptul ca noi avem ochi, urechi  si o inima. Asa ca poti simtii pasarile din zare cantand departari indepartate, poti auzi batai de graba a inimii repezite-n simtire, asa ca, poti vedea cerul privindu-te. Nu este mult. E infim chiar.  Dar ele reprezinta singura schimbare a vietii la care poti fi martor. Schimbarea din tine e lung, indelungata.. Oare..?

Asa ca azi, te voi vedea alergand la metrou, pe strada, impiedicandu-te prin unii altii, facand o fata rautacioasa, te voi vedea machiata epatand in priviri cu unii altii, asa ca, azi, te voi vedea cumparand covrigul repezita in vanzatoarea de abia trezita, ca si tine, luandu-si covrigul, putin-naintea ta.. asa ca, azi, te voi vedea in haine scumpe, scumpe, mergand cu Ratb-ul si incercand usor ostentativ sa pari ceva ce nici tu undeva, nu ti-ai dori sa il vezi pe celalalt unul, altul. Asa ca, azi, iar imi vei arunca intrebari la adresa-mi originii, ochilor sau parului.. sau hainelor... Te cunosc.. Esti curios.. Asa ca, azi, din nou, te voi zari certandu-ti copilul ca "nu stai locului", dandu-i o palma si spunandu-i "taci din gura cand iti spun!".. asa ca, azi te voi asculta din nou spunand el, ea, aia, eu, nu stiu, da, nu, mda, eu, eu, eu, eu, eu, eu. Piatra, Piatra, Piatra.