E foarte simplu.
E un dit'mai cercul, un dit'mai cercul, mare, mare, mare cat noi. Cercul acesta are un punct in mijloc. Un punct. Punct. E un punct fix in mijloc, fix in mijloc, la nici un grad mai departe ori aproape. Mijloc.
Ce facem noi? Ne plimbam, fix pe langa acel punct, dar stai, nici macar nu esti aproape de punct, esti fix pe marginea cercului. Fix pe contur, chiar acolo.. Te plimbi, asa, "de'am prostu'"...
Sa iti explic insulta ofensatoare inteligentei tale martiene.
Conflict,
Nesiguranta,
Frica,
Lasitate,
Spaima,
Reprimare,
Sexualitate,
Neacceptare,
Ideatie,
Superficialitate,
Iresponsabilitate,
Subiectivism,
Aroganta,
Limitare,
Stagnare.
Pot sa continui, dar multumesc, banuiesc ca stabilim un comun acord mutual ca este suficent.
Si, facem si noi ceva?
NU, evident, ca nu!
De ce?
"Nu stim". Dar in schimb ne complacem, ne complacem sa ajungem intr-un fel, ne complacem sa cautam sensuri, ne complacem sa ne consideram speciali, ne complacem sa ne spunem ca " maine, maine", ne complacem sa fugim dintr-o parte intr-alta, ne complacem sa fim in fiecare mod de mai sus. Ei, si ghici ce? Apoi va plangeti Zeilor ca.. "am o neliniste.. nu stiu ce sa fac.. incerc dar invat din nou, gresesc.. cu totii gresim.. ma chinui.. da.. nu stiu.. viata e asa grea.. uneori simt ca nu mai pot.. sacrificii.. nu stiu.. nu stiu.."
Asa este, NU STII!
Nu stii sa apreciezi.
Nu stii sa spui multumesc.
Nu stii sa empatizezi.
Nu stii sa relationezi.
Nu stii sa oferi incredere.
Nu stii sa te situezi la mijloc (mediere).
Nu stii sa iti depasesti frica.
Nu stii cand sa ramai.
Nu stii cand sa refulezi.
Nu stii sa accepti.
Nu stii sa iti asumi responsabilitatea.
Nu stii sa fii modest.
Nu stii sa evoluezi.
"Dar incerc.. asa, este nu stiu, dar incerc sa aflu.. caut.."
Si ce te impiedica?
"Nu stiu..."
"Viata"
Cercul, te rotesti, e un cerc inchis, nu vei scapa niciodata, te lovesti cu fiecare particica din corpul tau de ceea tu singur ai vrut sa umpli acel cerc. Cercul abunda de toate cuvintele de mai sus, tu singur le-ai creat, le-ai dat viata, le-ai amenajat subtil, stratagic, ca sa vezi ce faci mai departe.. ca sa te cunosti, spui uneori.. dar te cunosti in afara PUNCTULUI.
Cand erai micut, erai acel PUNCT. O data cu cresterea ai vrut sa explorezi, sa descoperi (ai uitat pe TE), sa devii, sa evoluezi, sa.. sa.. sa.. sa.. In schimb te-ai indepartat de la punct si ti-ai creat un cerc pe care singur, l-ai inchis iar acum este doar intre starile tale si tu insuti, punctul. Alegem sa marim cercul sau alegem sa marim punctul?
Ne apropiem de punct il marim si ne eliberam din cerc sau marim cercul la infinit, intr-atat de mare incat punctul va disparea de pe fata constiintei tale? M..? Facem si noi, ceva util? Astfel incat sa lasam zeii la 1 dimineata sa doarma linistiti..?
"E greu.."
In alt limbaj urban, m-as fi intrebat sub o alta forma, dar fie, il pastram pe cel clasic.
E greu sa lupti impotriva propriei persoane(propriilor convingeri), nu...? Vine cu o responsabilitate imensa.. de asumare a ceea ce ai creat, tu singur.. pentru ca vezi tu, azi, azi, AZI, ti-ai creat o STANCA, si ai devenit Sisif. Iti cari propria povara, povara, o cari fix pe conturul acelui cerc.. la infinit.. pentru ca ori alegi punctul, ori alegi povara...
Nu vreau sa te aud. Pur si simplu.
Nu vreau sa aud " e greu..", nu vreau sa aud: "nu stiu"... nu vreau sa te aud. Pur si simplu.
Cum arata acel punct?
Daca ai avut vreodata in viata fiintei tale paradoxale un moment de sclipire, de impacare, de echilibru, de frica nexplicabila, de teama, de spaima, de suparare, starile acestea duse la inexplicabil, fara o cauza, fara un motiv.. e copilul din punct care ti le transmite.. pentru ca este un copil.
- Ne invartim sau ne apropiem?
ps* in cazul in care nu stiai ca ai un punct, iti updatez informatiile despre propria ta persoana. il ai. doar sa zicem... il ocolesti.. in cerc.
ps2* you're a coward idiot!
ps3* nu ti-am tinut eu aceasta morala. PUNCTUL. Cearta-te cu el. [ ;;) ]
