Bun.
Avem urmatorii subiectii: 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9 ... 100.
Subiectului 1 aparent ii place Psihologia, excusez-moi. cognitiva, neurostiinta, evolutionism, "de'astea", formularitati emfatice, aparenta structurare/organizare, dialectica fenomenologica; psihologi deosebiti..
Subiectului 2 aparent ii place Informatica, excusez-moi, retelistica, baze de date, circuite; informaticieni deosebiti..
Subiectului 3 aparent ii place Medicica, excusez-moi, neurochirurgie, fiziologie, teste histiologice, genetica; medici deosebiti...
-
-
-
-100 (i'm bored)
Bun, stai putin.
Ce au ei in comun?
Bullshit.
Fiecare cauta o modalitate de a fi intr-un fel: 'mai bun', evoluat, performant/perseverent, incitant, misterios, indogmat in propia taina, 'mai realisti', 'mai putin egoisti', mai... mai bullshit.
"Stii care-i faza"?
Eu in momentul acesta te bullshituiesc pe tine, da, tu cel care ma citesti cu o oarecare rutina, eu iti scriu mult rahat, rahat pe care de altfel in viata reala nu il pot prezenta decat sub o forma mult mai indiferenta, mai comprehensibila, mai simpla, mai: "ba, e invers ma, sau poate fi si gri!". Folosesc aici formularile acestea pentru a avea un limbaj academic astfel fiecare din subiectii de mai sus folosesc un limbaj la fel de academic, sau poti spune deosebit, pentru a se bullshit-uii pe ei insisi, partea proasta... amicii mei nu sunt constienti de rahatul pe care il mananca.
ex. ramurile psihologiei, si aici te invit sa ma contrazici. Sunt ramificatii din ramificatii, te pierzi in nestinre, vii de niciunde pleci spre nicaieri, s-a pierdut esenta pe undeva, cu timpul crearea unei noi ramuri/domeniu aferent celui principal s-a extins in asa maniera incat psihologia/medicina/informatica s-a impartit in peste 100 subdomenii la randu-i uitand in fond stratul/fundamentul esential; pai ce inseamna psihologie? Inseamna cunosterea omului (da, da, da, ia-o cum vrei! discutabil, ce vrei tu, minti umane, cunoastere, ajutor (te ajuti in secret pe tine insuti/compensare, prietene), empatie, orice vrei tu, nu tin sa te contrazic) informatica - simplu, calculatoare, calculatoarele au o baza foarte simpla, calculata, setarile principale aia, aia, aia, le-ai facut? pai nu, eu m-am dus la software cand nu era bagat in priza.. no shit?! continuand la infinit cu celelalte..
Fiecare conflictualitate temporala, istorica, culturala a izbucnit din ignoranta si nestire, undeva, ceva s-a pierdut. Esenta. Esenta care pe mine ma indeamna sa scriu ce vreau cand vreau cum vreau, esenta care ma indeamna sa scriu pentru mine si pentru tine, esenta care are o alta esenta pentru mine.
Diferenta acum dintre mine si subiectii nostrii este faptul ca in ciuda statutului lor secret, in viata reala ei nu se pot exprima. Pai stai asa, tu vii si imi vorbesti mie de filoSofie si psihologie evolutionista in scris, in metafore si bullshit iar daca vin la tine si te intreb: "ba? ce mai zicea Darwin pe acolo de prostie?" imi raspunzi cu "a... ?!"
NU, NU, NU, stai asa.. pe undeva te-ai pierdut. dar ce crezi, in viata ta secreta tu scrii pe o foaie ca ai fost intrebat acest lucru si reusesti sa dai o forma convenabila tie in primul rand, pe care o impartasesti intr-un mod las sub o alta forma a ta, una perfecta, perfectul din mine a dat raspunsul perfect, aici, in scris! (!?!?!)
Vorbesc de siguranta de sine, de a stii cu adevarat cine esti, ce poti si modul in care iti poti exprima, explica, impartasi aceste atribute.
Nu oscilezi, nu dai inapoi, nu bullshit-uiesti pe alocuri, nu vii si imi spui ca zanele sunt roz si zboara momentan dupa speranta.
Te intreb, cat de departe poti ajunge, e simplu, raspunzi departe. - nu stiu.. ce imi rezerva viata.. pai tu tie insuti ai de gand sa iti rezervi ceva?
Te intreb, cat de sigur esti? e simplu, destul de. nu oscilam intre extreme.. - pai, nu stiu ce sa zic, depinde de circumstante.. mhm.. si, ne asumam ceva si noi? O vina(poate)? O responsabilitate fata de propiile noastre acte/cuvinte?
Te intreb, cine esti? e simplu, EU SUNT Mihaela-Claudia N. - pai.. nu stiu, inca nu ma cunosc suficient, bai, bai baiatule... ce face!? Iti spun eu, tu te cunosti, bai, dar e al dracului de greu sa te admiti pe tine pana in punctul de aici, prezent, aici-acum, eu sunt acum asta, asta, asta, asta. Nu. Stii ce fac in schimb? Ma apar!
Prin nesiguranta in comportament, prin instabilitate, prin evitare, prin exuberanta, prin "copilarii", prin ideatism, prin subiectivizare, prin aroganta, prin ocolire, perfectionism, lamentare.
Acum, 1, 2, 3, ,4, 5, ... 100 sunt oameni ai dracului de ilustrii, fiecare domeniu, stiinta, arte, si multe altele, sunt oameni celebri. Te-ai intrebat unde sunt ei celebri si unde sunt nimeni?
Ei, nimeni acela a sunat urat, ce pot sa zic, (factori stresori-caldura-comportament exploziv) dar realist.
Intreaga mea deliratie aici consta in faptul ca nu doar 1, sau 2, sau 5 oameni fac acest lucru, nu, sunt destui, peste 100.
NU accepti in celalalt ce nu poti accepta in tine insuti.
Prin eu sunt pe calea cea buna.. no shit!? Guess what?!? You're not and you're wrong, accept it!
De ce simt eu nevoia sa spun lucrurile acestea?
Ca sa iti demonstrez, practic, aceasta forma, forma in care se evita. E simplu, e al dracului de simplu.
Pentru ca undeva in viata ta zilnica eviti in fiecare moment un anume lucru, o parte din tine, compensezi aceasta forma prin dismulare, si toate mecanismele de mai sus, te accepti si nu te accepti, esti coplesit de lasitate. Echilibrul acela utopic, ei, nu e chiar asa utopic...
+ Sunt bun cu tine, sunt bun cu mine. Good. Sunt bun aici dar sunt bun si acolo, in celalalt univers paralel. Good.
- Sunt bun cu tine, ma autopedepesec pe mine prin insasi faptul ca sunt bun cu tine iar pentru mine consider ca nu e suficient si construiesc un mecanism de aparare (egoism?). Bad. Sunt smart o data pe luna, doar cand mi se ofere stimulii adecvati (complacere/lene?) si spun ca sunt smart, pai ghici ce, nu esti! Bad. Fac totul bine in mintea mea perfecta insa cand ies afara in lume ma ascund prin dismulari, teama, aroganta, say what, why would you do that?! (neputinta/teama? - no fuckin' shit, you grab your balls and scream if you want to scream, so that anyone could understand once and for ever). Very bad.
See my point ?
Now, good.
Mai suntem si noi sinceri, o data pe saptamana, ceva, recunoastem si noi cateva 'nimicuri nestiute'?
